Scrisoarea Papei Sixt al IV-lea către Ştefan
cel Mare
“Iubite fiu, mântuire. Am
primit scrisoarea Domniei Tale şi pe iubiţii fii, Petru, laureat în legi,şi
Cataneu genovezul, sfetnicii tăi, pe care i-ai trimis cu această scrisoare,
i-am ascultat cu bunăvoinţă şi am cunoscut dorinţa ta privind acea numire la
Biserica Moldovei, în frunteacăreia ceri să fie pus păstor acel Petru, pe care
îl vom socoti cel mai ales alături de tine, bărbatde aleasă vrednicie şi cu
merite preastrălucite faţă de Republica Creştină. De altminteri, preaiubite
fiu, cu toate că, pentru lucrarea pe care ai săvârşit-o şi o săvârşeşti cu
slavă şicucernicie, ar trebui mai degrabă a ţi se mulţumi decât a te tulbura,
fiindcă dorim să sporeascăgloria ta, dimpreună cu preţuirea tuturora, te
îndemnăm să mergi neclintit din bine în mai bine, şi să nevoieşti cu toată
suflarea spre oblăduirea şi creşterea religiei sfinte. Niciundevrednicia şi
măreţia inimii tale nu pot fi mai nimerit preţuite, nici unei lucrări nu poate
a-iurma o mai adevărată şi veşnică glorie. Lucrarea ta asupra necredincioşilor
turci, vrăjmaşi comuni, săvârşită până acum cu înţelepciune şi bărbăţie au adus
atâta strălucire numelui tău,că eşti în gura tuturor şi eşti lăudat cu
deosebire de toţi, în unire de simţiri. Fii fără istov, dară şi, oricum faci,
caută izbânda pe care cerul ţi-a hărăzit-o, ca să primeşti răsplata veşnică de
la Dumnezeu şi preţuirea acestui Sfânt Scaun Apostolic.”
Dată la Roma, 20 martie 1476, anul 5 [al pontificatului nostru]
