O întâmplare ce are legatură cu cele scrise mai
sus . In vara anului 1970 ( deci la doi ani de la invadarea Cehoslovaciei ),
student fiind am participat la o excursie organizată de AS în Cehoslovacia; 3 zile
la Bratislava, 3 la Brano şi 4 la Praga. Primirea şi programul nostru au fost
deosebit de bine organizate şi bine realizate. Peste tot , dar în linişte şi pe
ascuns , ni se aduceu elogii în legatură cu poziţia ţării noastre vis a vis
de invazia sovietică în ţara lor şi mai cu seamă elogii la adresa lui Ceauşescu.
Intr-o noapte , pe la ora 23-24 eu cu înca doi colegi ne întorcem de la un bar
spre caminul în care eram cazaţi ( imi amintesc faptul că era lîngă un stadion.
Se spunea că ar fi cel mai mare din Europa ) . Deplasarea o facem cu un tramvai
care , la acea oră era cam gol; aproximativ 8-10 călători. Dintr-o staţie se
urcă un cetăţean între două vârste în stare de ebrietate care încerca să intre
în vorbă cu noi . Am încercat să evit
dialogul (sic ) spunând ba cu mâna ba cu gura ( sic) că nu cunosc limba că-s
român. Atunci dintr-o dată a început să-şi facî cruce , sa asezat în genunchi
strigand; Ceauşescu…Ceuşescu , laudativ , evident. Noi fusesem avertizaţi că în
oraş umblă patrule mixte ruşi-cehi şi să fim atenţi ce vorbim şi cum ne comportăm
, aşa că la prima staţie am coborât în uralele cetăţeanului secondate de un zâmbet
prietenos al vatmanului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu