Zece minciuni planetare, zece războaie americane

Zece minciuni planetare, zece războaie americane

Fiecare război este precedat de o minciună răspândită abil prin mijloacele de comunicare în masă. Astăzi, aflăm că Statele Unite ale Americii amenință Venezuela și Ecuadorul. Mâine, Iranul. Poimâine, pe cine oare? Moda Primăverii Arabe a fost lansată tot sub pavilion american. O glumă foarte bună este ghicitoarea: Ce țară din lume nu a avut nicio revoluție? Răspunsul corect: Statele Unite ale Americii! De ce? Răspuns corect: pentru că este singura țară care nu are pe teritoriul ei o ambasadă americană.

Prin aceleași mijloace, iar și iar, aceleași State Unite manipulalează pentru a crea premisele unui război. Fiecare război important a fost „justificat” printr-un fapt abominabil, care mai târziu (mult prea târziu) s-a dovedit a fi o dezinformare, lansată în mod deliberat. Iată un scurt inventar: 1. Vietnam (1964-1975)

Minciună mediatică: Pe 2 și 3 august 1964, forţele militare ale Vietnamului de Nord au atacat două distrugătoare americane aflate în Golful Tonkin.

Ce am aflat ulterior: Acest atac nu a avut loc niciodată. A fost o invenție a Casei Albe.

Scop: Împiedicarea câștigării independenţei de către Vietnam şi menţinerea dominaţiei americane în zonă.

Consecinţe: Milioane de victime, malformaţii genetice (Agentul Orange) uriașe probleme sociale.

2. Grenada (1983)

Minciună mediatică: Mica insulă caraibiană a fost acuzată de construirea unei baze militare sovietice şi de punerea în pericol a vieților medicilor americani.

Ce am aflat ulterior: Nici vorbă! Preşedintele american Reagan a inventat aceste pretexte.

Scop: Împiedicarea punerii în aplicare a reformelor sociale şi democratice ale prim-ministrului Bishop (mai târziu asasinat). Reagan spunea: „Nu putem permite apaşilor comunişti să se infiltreze în grădina noastră”.

Consecinţe: Represiune brutală prin pușcași marini şi reinstaurarea controlului Washingtonului.

3. Panama (1989)

Minciună mediatică: Invazia uşcaşilor marini a fost făcută în scopul arestării preşedintelui Noriega, acuzat de trafic de droguri.

Ce am aflat ulterior: Noriega, care colaborase anterior cu CIA, ceruse drepturi depline asupra canalului Panama pentru ţara pe teritoriul căreia se afla şi încetarea dreptului de folosință liberă a americanilor, ceea ce pentru SUA era intolerabil.

Scop: Menţinerea controlului american asupra rutelor maritime strategice.

Consecinţe: Bombardamentele americane au ucis între 2 şi 4 mii de civili, fapt ignorat de mass media.

4. Irak (1991)

Minciună mediatică: Irakienii au distrus incubatoarele din maternităţile kuweitiene.

Ce am aflat ulterior: Știre inventată de agenţia de publicitate Hill & Knowlton, plătită în acest scop de emirul Kuweitului.

Scop: Anihilarea opoziției Orientului Mijlociu faţă de Israel.

Consecinţe: Nenumărate victime de război, după un embargou de lungă durată, care a interzis şi importul de medicamente.

5. Somalia (1993)

Minciună mediatică: Bernard Kouchner apare ca erou al unei campanii umanitare în Somalia.

Ce am aflat ulterior: Patru companii americane au cumpărat drepturile de exploatare asupra unui sfert din petrolul somalez.

Scop: Controlul militar al unei regiuni strategice.

Consecinţe: Incapabil să controleze regiunea, Washingtonul o menţine într-un haos total.

6. Bosnia (1992-1995)

Minciună mediatică: Ruder Finn şi Bernard Kouchner dezvăluie existența „lagărelor morții” în Serbia.

Ce am aflat ulterior: Finn şi Kouchner au minţit. Lagărele respective cuprindeau prizonieri de război, ținuți acolo în vederea unor schimburi ulterioare. Însuși preşedintele bosniac musulman Iţenegovic a recunoscut acest lucru.

Scop: Distrugerea Iugoslaviei socialiste, ultima rămasă pe listă, și a sistemului ei de siguranță socială, pentru a instaura, în schimb, controlul regiunii de către companiile multinaţionale, care să poată folosi liber rutele comerciale strategice, precum fluviul Dunărea și zona Balcanilor.

Consecinţe: Patru ani de măcel înfiorător pentru toate naţionalităţile (bosniaci, sârbi şi croaţi). Război provocat de Berlin și prelungit de Washington.

7. Iugoslavia (1999)

Minciună mediatică: Sârbii au comis genocid împotriva albanezilor kosovari.

Ce am aflat ulterior: Pură invenţie a NATO, după cum a recunoscut chiar purtătorul de cuvânt oficial al NATO, Jamie Shea.

Scop: Instalarea unei baze militare americane în Kosovo, într-una din puținele zone din care se putea exploata uraniu; punerea Balcanilor sub controlul NATO și transformarea acestei organizații într-o poliție cu puteri discreționare, la nivel global.

Consecinţe: 2.000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo, pusă în practică de către UCK (Armata de eliberare din Kosovo) și legitimată de NATO.

8. Afghanistan (2001)

Minciună mediatică: Bush a vrut să răzbune atacurile din 11 septembrie 2001 şi să-l captureze pe Bin Laden. Ce am aflat ulterior: Nu există nicio dovadă privind existența organizației teroriste Al-Qaida. Mai mult, talibanii se oferiseră să-l extrădeze pe Bin Laden.

Scop: Controlul militar al Asiei Centrale, considerată regiune strategică, în vederea construirii unei conducte care să traverseze Afghanistanul, pentru a permite controlul rezervele de petrol din Asia de Sud.

Consecinţe: Ocupaţie pe termen lung și creştere uriașă a producţiei şi traficului de opium.

9. Irak (2003)

Minciună mediatică: Saddam posedă arme periculoase de distrugere în masă. Afirmație făcută de Colin Powell la Naţiunile Unite, cu prezentare de dovezi.

Ce am aflat ulterior: Casa Albă a ordonat agenţiilor de spionaj falsificarea acestor rapoarte (vezi afacerea Libby) sau, pur şi simplu, fabricarea lor.

Scop: Controlarea tuturor resurselor de petrol şi șantajarea rivalilor: Europa, Japonia, China…

Consecinţe: Irakul a fost scufundat în haos și barbarie, iar femeile irakiene au fost obligate să revină la starea anterioară, de supunere totală și obscurantism.

10. Venezuela - Ecuador (2008)

Minciună mediatică: Chavez sprijină terorismul, importă arme, este un dictator (motivul definitiv nu a fost bine stabilit).

Ce am aflat ulterior: Mai multe baloane mediatice au fost deja sparte. Printre acestea: Chavez trage în propriul popor, Chavez antisemit, Chavez militarist… Încercările de demonizare au continuat până în clipa morții sale (5 martie 2013). Succesorul său, Nicolas Maduro, şi-a exprimat dorinţa de a deschide o anchetă asupra morţii lui Chavez. Încă înainte de deces, Maduro a lăsat să se înţeleagă că „duşmanii istorici” ai ţării ar fi provocat şi cancerul conducătorului.

Scop: Companiile multinaţionale din SUA vor să menţină controlul asupra petrolului şi celorlalte resurse sud-americane, temându-se de eliberarea socială şi democratică a Americii Latine.

Consecinţe: Washingtonul duce un război generalizat pe continentul sud-american: lovituri de stat, sabotaj economic, șantaj, amplasarea de baze militare în apropierea resurselor naturale.

De ce nu vezi aceste imagini la TV? Data viitoare când mass-media îți va spune că Hugo Chavez a fost un dictator, amintește-ți aceste imagini. Un număr estimat la 9 milioane de oameni au participat la funeraliile lui.

Hugo Chavez, hasta la victoria siempre!