SCRIEREA DE LA TURDAS, CEA MAI VECHE SCRIERE DIN LUME 

Pe la 5500, vechii europeni din Europa central-rasariteana au dezvoltat un sistem de scriere, cu circa doua mii de ani inaintea egiptenilor ori a sumerienilor. Scrierea „veche europeana“ era o scriere sacra, aparuta in urma unei indelungi folosiri a unor semene grafice. Aparitia acestei scrieri este strins legata de cultul dezvoltat al divinitatii feminine

Marija Gimbutas

Cele mai vechi descoperiri ale unor obiecte purtind semne de scriere au fost facute cu mai mult de un secol in urma, la Turdas, un sit apartinind fazei timpurii Vinca din Transilvania. De abia un secol mai tirziu, in 1961, s-au descoperit la Tartaria (o asezare nu departe de Turdas, in judetul Alba) trei placute de lut ars cu o scriere care a stirnit un deosebit interes. Citiva eruditi le-au comparat cu semnele sumeriene cunoscute ori le-au banuit a fi derivate din acestea. Cronologia oferita de datarile cu radiocarbon era ignorata. Astfel M.S.F. Hood considera ca placutele de la Tartaria ar fi fost „o imitatie incomprehensibila a unor semne de scriere apartinind unor populatii mai civilizate“. Sute de alte obiecte sacrale purtind inscriptii in rinduri sau grupate au ramas neobservate ori necunoscute. Cronologia cu radiocarbon calibrata la date reale arata ca aceasta scriere a aparut curind dupa jumatatea mileniului al 6-lea si a fost folosita timp de un mileniu si jumatate in epoca cuprului din Europa central-rasariteana intre 5500 si 4000 i.e.n.. Este acum cert ca „scrierea veche europeana“ este mult mai veche decit cea sumeriana.Ipoteza importarii acestei scrieri sau a unor tablite din Mesopotamia trebuie inlaturata cu desavirsire, caci ea este contrazisa atit de evidenta datelor cronologice, cit si de natura acestui sistem de scrire care a aparut printr-o folosire indelungata a simbolurilor grafice.  Inscriptiile apar pentru prima oara pe obiecte de cult, nu pe tablite, si au avut un scop hieratic, nefiind deloc notarea unor tranzactii comerciale ori administrative, ca in Mesopotamia. Scrierea „veche europeana“ a disparut in mod virtual odata cu dezintegrarea culturilor Karanovo, Vinca si a altora in jur de 4000 i.e.n. si dupa aceea, ca urmare a infiltrarii pastorilor nomazi din stepele sudice ale Rusiei, presupusi a fi vorbitorii idiomurilor proto-indo-europene. Ca atare, nu poate fi surprinzator sa observam similitudini intre sistemul de scriere „vechi european“ si scrierile egeene din epoca timpurie a bronzului. Analogiile dintre semnele „vechi europene“ si acelea din silabarul clasic cipriot sint socante, ducind la ideea ca scrierea „veche europeana“, aparuta cu circa 4000 de ani inaintea linearului A cretan ori a celui cipro-minoic a fost o scriere inrudita cu acestea si, probabil, precursoarea lor, inventata de vorbitori de idiomuri ne-indo-europene. 

Citeva cuvinte despre istoricul descoperirii semnelor

Existenta unei scrieri preistorice in sud-estul european a fost semnalata prima oara in anul 1874, cind Zsofia Torma a intreprins sapaturi pe dealul de la Turdas, linga Alba Iulia. Descoperirile, constind din obiecte ceramice, figurine, cu peste 300 de semne incizate, au fost treptat distribuite muzeelor din Berlin, Mainz Munchen si Cluj. In anul 1910,Marton Rosca a reluat sapaturile de la Turdas, reusind sa clarifice tipologia ceramicii. Contributia sa consta in aranjarea si publicarea materialului rezultat in urma sapaturilor Zsofiei Torma.Alte semne au fost observate pe obiectele descoperite de M. Vasic in anul 1908, in situl de la Vinca, de linga Belgrad.Dupa parerea sa, semnele de pe vasele si de pe figurinele de la Vinca aveau valoarea unor litere, el gasind analogii cu inscriptiile de pe vasele grecesti arhaice de la Lesbos. Cinzeci de ani mai tirziu, la o alta asezare importanta a culturii Vinca, cea de la Banjica, de asemenea linga Belgrad, s-au efectuat sapaturi  gasindu-se sute de inscriptii pe ceramica, pe obiecte de cult si pe figurine. La nord de Vinca, in siturile din bazinul Tisei, in sud-estul Ungariei, s-au descoperit citeva vase si figurine remarcabile cu inscriptii. Chiar si mai la nord, in Cehia si Slovacia, s-au identificat vase cu inscriptii apartinind culturii ceramicii liniare, contemporane cu faza timpurie Vinca.In anul 1950, Morfova a publicat o descoperire socanta, facuta la intrarea unei pesteri de linga satul Sitovo, in zona centrala a Muntilor Rodopi, in Bulgaria; este o inscriptie pe stinca, de 3,4 m lungime si cu caractere de 13-16 cm inaltime. Aceasta descoperire nu a stirnit nici un interes timp de doua decenii, pina cind a fost mentionata de Todorovic in anul 1971. Numeroase placute, peceti, recipiente de sacrificiu, vase antropomorfe si figurine- toate purtind inscriptii- din cultura Karanovo sint deocamdata nepublicate. Unul dintre cele mai edificatoare exemple de obiecte purtind o inscriptie „veche europeana“ a fost gasit in anul 1969 in timpul sapaturilor intreprinse la Gradesnica, linga Vraca, in nord-vestul Bulgariei. Este vorba de un castron aproape plat, cu scriere pe ambele parti. Fata este impartita de patru linii orizontale in patru registre.. Actualmente se cunosc aproape o suta de asezari unde au fost descoperite obiecte cu inscriptii, materialul din fiecare asezare fiind reprezentat fie de obiecte izolate, fie de cantitati mari, ajungindu-se in unele cazuri la peste 300 de obiecte.Majoritatea acestor asezari este cuprinsa in grupurile culturale Vinca si Tisa din bazinele Moravei, Dunarii si Tisei, in teritoriile de azi din Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei si vestul Romaniei, precum si in cadrul culturii Karanovo din centrul Bulgariei si sudul Romaniei. emne inscrise sau pictate, neobservate anterior, sint acum identificate pe ceramica Dimini, Cucuteni, Petresti, Lengyel, Butmir, Bukk si a ceramicii liniare; ca atare, nu mai este corect sa se vorbeasca despre scrierea Vinca ori despre tablitele de la Tartaria ca fiind singurele exemple ale acestui fenomen. Este acum clar ca scrierea a fost o caracteristica generala a Vechii Civilizatii Europene din mileniile 6-5 i.e.n. Marija Gimbutas s-a nascut la 23 ianuarie 1921 in orasul Vilnius, Lituania. In anul 1942 absolvea cursurile Universitatii din Vilnius. Dupa razboi pleaca in Germania, studiind la Universitatea din Tubingen (1946), apoi urmeaza cursuri postuniversitare la Tubingen, Heidelberg si Munchen (1946-1949). In 1950 se stabileste in Statele Unite, fiind profesor la Harvard University (1950-1955). Din 1964 a fost profesor de arheologie europeana la Universitatea californiana din Los Angeles. Marija Gimbutas a devenit cunoscuta prin numeroase studii despre originea si raspindirea indo-europenilor (populatia kurganelor) precum si privitoare la cele mai vechi civilizatii pre-indo-europene, numite generic Veche Civilizatie Europeana. Ipotezele sale au produs o adevarata revolutie, obligindu-i pe specialisti sa clarifice (si sa-si clarifice) numeroase puncte de vedere. Prin Marija Gimbutas cele mai vechi civilizatii de pe teritoriul Romaniei apar in adevarata lor splendoare. Acest fragment este reprodus din volumul „Civilizatia marii zeite si sosirea cavalerilor razboinici“ al Marijei Gimbut. Reproducerea si publicarea fragmentului s-a facut cu acordul Domnului Profesor Sorin Paliga, care a tradus in romaneste aceasta opera fundamentala a istoriei Romaniei caruia ii aducem multumirile noastre. Reproducerile grafice sint preluate din aceeasi lucrare cu exceptia Tablitelor de la Tartaria care sint reproduse din „Mitologie Romana“ de Romulus Vulcanescu, Ed. Academiei, Bucuresti 1987..

De ce Marija Gimbutas?

Am ales sa reproducem din acest volum pentru ca daca aceste lucruri ar fi fost scrise de un roman s-ar fi spus imediat ca este vorba de nationalism, de protocronism, eventual de niste exaltati care se cred buricul pamintului. Acesta este un fapt. Scrierea nu a inceput la Sumer si toate datele de pina acum afirma ca pentru prima oara in lume s-a scris intr-o zona care cuprindea si o mare parte din România actuala. O intrebare foarte interesanta este de ce aceste informatii nu sint facute publice de academicienii si profesorii nostri care scriu manualele de istorie? Chiar mi s-a spus ca la facultatea de istorie studentilor li se spune ca tablitele de la Tartaria ar fi niste falsuri. Oare domnii profesori si istorici nu au auzit de Turdas, de Tartaria, de Marija Gimbutas? Daca nu au auzit este grav, inseamna ca de foarte multa vreme nu si-au mai actualizat cunostiintele, iar daca au auzit si au tacut nu intelegem de ce. Pina acum ar fi trebuit ca Marija Gimbutas sa fi fost desfintata daca ce spune ea este fals. Prima oara am luat cunostiinta despre scrierea veche din „Mitologie Romana“ a lui Romulus Vulcanescu (tablitele de la Tartaria).

Parintele Galeriu

ORTODOXIE ŞI NAŢIUNE

                                                      O mărturie testamentară a Părintelui Galeriu

Acest text este rezumatul unui lung interviu pe care Părintele Galeriu a a­vut bună­voinţa să mi-l dea, pentru pagina creştină săp-tă­mâ­nală a coti­dianului Ziua, în sep­tem­brie 1999, când anumite cercuri anti-ortodoxe porniseră o ade-vărată campanie de con-testare publică a legi-timităţii Bi­sericii Ortodoxe Române ca Biserică naţio­na­lă. După ce interviul a apărut doar parţial în Ziua, l-am rugat pe Părintele să-mi îngă­duie con­tragerea lui într-un text compact, mai lesne publicabil în orice format de revistă, ori de câte ori provocările vremii o vor cere. Pă­­rintele a fost de acord şi l-a aprobat în noua versiune, care păs­trea­ză atent, cu foarte mici excepţii, nu doar “spi­ritul”, ci şi “litera” răs­pun­surilor sale. În temeiul acestei “dezlegări”, am inclus re­zu­­matul, de-a lungul anilor, sub diferite titluri redacţionale, în mai multe pu­bli­caţii (reviste şi volume colective), dar şi ca postfaţă a volumului meu de eseuri Cartea îndreptărilor (Ed. Christiana, 2004). Astăzi, când Părintele nu mai este printre noi, textul acesta mărturisitor, fundamental pentru înţelegerea teologică a naţionalului, ca­pătă semnificaţia unui testa­ment solemn, şi am încre­dinţarea că el va rămâne un reper “cla­sic” al dreptei înţelegeri a propriei noastre Tradiţii istorice şi spiri­tuale. (Răzvan Codrescu)

Legitimitatea titulaturii de “Biserică naţională” pentru Biserica Ortodoxă Română unii poate că pur şi simplu n-o înţeleg, fie din slăbiciunea minţii, fie din puţinătatea cu­noştinţelor; alţii o înţeleg, dar o anumită teamă sau slu­găr­nicie îi face să se conformeze unei anumite linii ideo­logice impuse – sau doar sugerate – din exterior: aşa e omul, bietul de el, slab şi ispitit să stea “sub vremi”, cum zicea cronicarul. Dar mai sunt şi alţii – sărmanii de ei, Dum­ne­zeu să-i ierte! – care s-au învechit în sminteală şi li s-a în­tinat lor şi cugetul, şi inima: aceştia cred că ei sunt stă­pâ­nii adevărului împotriva lui Dumnezeu, răstăl­măcind to­­tul şi smintindu-i şi pe alţii, cu raţionamente şi vorbe meşte­şu­gite…
De unde ar trebui să pornească o astfel de discuţie? De­sigur, de la naţie sau naţiu­ne, de unde vine şi cuvântul naţional. Este naţiunea o realitate sau o simplă con­ven­ţie? Es­­­te naţiunea de la Dumnezeu sau de la oameni? Şi atunci, dacă naţiunea este convenţie omenească, ea are o valoare relativă, ca toate lucrurile omeneşti; dar dacă este realitate rân­duită de Dumnezeu, atunci înseamnă că ea fa­ce parte integrantă din or­dinea creaţiei dumnezeieşti, este bună în sine, iar a o ne­ga sau a o dispreţui este cel puţin nedrept.
Pentru gândirea şi sensibilitatea ortodoxă, naţiunile, na­­ţiile, neamurile, sau oricum le-am spune, nu numai că sunt ceva real şi nu artificial, dar ele nu au doar realitate isto­rică sau biologică, ci şi realitate spirituală şi morală. Prin urmare, specificul naţional, cu toate notele lui com­ponente, nu este ceva inventat – nici interesat, nici dezin­te­resat – de către oameni, ci ceva dat, concret, obiectiv. Desigur, acolo unde o naţiune, în cadrul unui stat naţio­nal, este majoritară, acest fapt e firesc să se reflecte în toa­te. Î. P. S. Bartolomeu Anania are drep­tate când zice: “Dacă există stat naţional, trebuie să existe şi Biserică naţională”, adăugând că Biserica Orto­doxă Română este Biserică naţi­o­nală, indiferent de opo­ziţia unuia sau altuia.
Totul este mai simplu decât pare: pentru orice gândire sănătoasă, aşa cum un om depozitează în memoria lui o anumită experienţă de viaţă, în funcţie de care îşi mode­lea­ză personalitatea, tot aşa şi neamurile sunt legate de o tradiţie proprie, care se reflectă în specificul fiecăruia. Uma­nitatea răspunde – a răspuns dintotdeauna – chemării lui Dum­ne­zeu într-o formă sau alta, în funcţie de parti­cu­larităţile persoanelor şi grupu­rilor con­crete care o com­pun. Întrucât nu există umanitate pură, necondiţionată de nimic, ci numai umanitate întrupată în naţiuni, răspun­surile sunt diferite ca formă, chiar dacă asemă­nă­toare ca fond.
Unii zic că religia este exclusiv ceva din cer, iar na­ţiunea exclusiv ceva de pe pămînt, aşa că între ele n-ar exista punct de întâlnire. Dreapta credinţă vede însă reali­tatea în mod teandric: asta înseamnă că cerul şi pământul comunică prin lucrarea harului dumnezeiesc; nu sunt două niveluri între care să fie o ruptură, ci două vase comu­ni­cante, prin voia înţeleaptă a lui Dumnezeu. Religia chea­mă la o existenţă mai înal­tă, de dincolo de lume, dar ea, religia, lucrează în lume – şi impregnează lumea. Ca­pătul e dincolo, dar calea e aici.
Fiind o ordine atotcuprinzătoare, ordinea religioasă nu poate face abstracţie de fac­­­torul “naţi­une”. Noi ţinem cu toţii, prin naştere, de o naţiune, iar naţiunea – fie ea româ­nă, greacă, germană, evreiască, chi­neză ş.a.m.d. – ţine, la rîndul ei, prin tradiţie, de o anu­mi­tă religie. Desigur, un individ poate să opteze pentru o altă religie; naţiunea în­să, luată în ansamblu, merge pe linia tradiţiei moştenite. Sau uneori, ca în cazul creştinării dife­ritelor popoare, nea­mul întreg se poate converti treptat, dar acestea sunt fapte călă­uzite de Pro­videnţă, iar nu rezultate imediate ale unor decizii strict omeneşti. Biserica (în ordinea supra­na­turală) şi Naţiunea (în ordinea naturală) sunt realităţi şi va­lori mai presus de capri­ciile istorice, şi se află de obicei într-o tainică interdependenţă.
Unii invocă, pripit, aşa-numitul “filetism”, adică erezia de a pune naţiunea dea­supra religiei. Dar aici nu-i câtuşi de puţin vorba de filetism. Filetismul este o marginală pro­blemă bulgărească a secolului trecut. Nici un adevărat creştin nu va pune nu zic na­ţi­u­nea, dar nimic altceva mai presus de Dumnezeu. Naţionalul se poate subsuma religi­o­­sului, dar nu i se poate supraordona, nici substitui. În ca­zul nostru, a spune “Biserică na­ţională” nu înseamnă a pune naţionalul mai presus de reli­gios, nici a exagera iu­bi­rea de neam, ci doar a defini o stare de fapt cu vechi ră­dăcini istorice, în virtutea căreia tocmai ceea ce nu este trecător (spiritualul) înnobilează ceea ce este trecător (se­cularul).
Cât despre raportul firesc religie-naţiune, el nu poate ajunge inactual, nici nu poate fi anulat. Uitaţi-vă dumnea­voastră la multe din frământările lumii contemporane şi soco­tiţi în ce măsură sunt implicaţi acolo factorii naţional-religioşi: în fosta Iugoslavie, în Irlanda, în Cecenia, în Pa­lestina ş.a.m.d. Atât conştiinţa religioasă, cât şi con­şti­inţa naţi­onală sunt încă vii şi lucrează din plin în lume.
Este adevărat că, după 50 de ani de îndoctrinare atei­stă, dar şi sub presiunea unui anumit modernism, există, la noi, o criză a înţelegerii Tradiţiei. Există şi neînţele­ge­re, exis­tă şi indiferentism. Tocmai de aceea instituţiile res­ponsabile, în primul rând Biserica şi Şcoala, trebuie să lucreze temeinic şi armonios în sens educativ şi misionar.
Tineretul, mai ales, trebuie să conştientizeze nu doar importanţa individuală a re­la­ţiei noastre cu Hristos, dar şi măreţia apartenenţei la cea mai înaltă tradiţie spirituală din istorie. Eu aş zice că noi suntem cu certitudine creş­tini, dar încă şi mai precis – creştini ortodocşi. Căci ce în­seamnă ortodox? Orto-doxia este “dreapta credinţă”, pli­nă­­tatea cre­dinţei adevărate şi neştirbirea ei, adică maxima fidelitate faţă de Revelaţia divină. Iar poporul nostru nu doar că a primit creştinismul, dar l-a primit chiar de la naş­tere, păstrând Orto­doxia de-a lungul veacurilor, identi­ficându-se şi străluminându-se prin ea. Pe de altă par­te, Or­to­doxia nu apare la un moment dat în istoria recentă: ea este din vechime, de la Hris­­tos şi de la Apostolii Săi. Şi e real “firea omului”, cum observa adânc fratele Rafail Noica.
Fraţii noştri români greco-catolici, pe care o anumită îm­prejurare istorică i-a smuls de la sânul “Maicii spiri­tuale a poporului român” (cum numea Eminescu Biserica noastră stră­moşească), zic uneori, dureros, că Ortodoxia ar însemna “ceţurile slave”! Eu cred că-ţi trebuie mult năduf ca să nu mai vezi decât “ceaţă” în lumea care i-a dat, printre atâţia alţii, pe Rubliov, pe Sf. Nil Sorski, pe Dostoievski, pe Florenski sau pe Soljeniţîn! Dar unde erau slavii în veacul întâi, când Apostolul Andrei pro­po­văduia printre geţi, sau în veacul al IV-lea, cînd stră­ro­mânii se închinau mai toţi Domnului Hristos? Oare în­dă­rătul “ceţurilor slave” nu stă farul de lumină al Bizanţului ortodox, nu stau Sf. Părinţi ai Răsăritului şi toate Sinoadele Ecumenice, nu stă marea tradiţie mistică a isi­hasmului, până la sacrul geniu “grec” al Sfântului Grigorie Pala­ma? Când s-au aşezat pe aici şi s-au creştinat sla­vii, noi aveam deja o tradiţie creştină consolidată, nutrită la iz­voa­rele bizan­tine. Până şi con­ştiinţa vie a romanităţii ne-am păstrat-o prin Imperiul de Răsărit, al bizantinilor care-şi spuneau romei şi se declarau continuatori voluntari ai vechii Rome. Această sensibi­litate creştină răsăriteană a făcut ca şi cuvintele moştenite de noi din latina populară (iar nu din cea vorbită la Roma şi devenită mai târziu lim­bă sacră a Apusului) să fie adeseori îmbogăţite “ortodox”, cunoscând aici o altă evoluţie decât în Apus: lumen (lu­mi­nă) a dat “lume”, anima (suflet) a dat “inimă”, *con­quaero (cuceritor) a dat “cucernic”, ca să mă rezum doar la câteva exemple…
Că s-a adoptat, după împrejurări şi vremelnic, la înce­puturile vieţii noastre statale, slavona ca limbă de cult şi cancelarie? Dar aceasta nu era decât o simplă formă târzie în raport cu tradiţia noastră creştină răsăriteană, un vehi­cul care transporta valori bizantine şi o sensibilitate deja specific românească: “suflet românesc în haină slavă”, cum frumos a zis Nicolae Cartojan, marele istoric al lite­raturii noastre vechi.
Ca să se pătrundă de măreţia creştin-ortodoxă a trecu­tului nostru românesc şi să priceapă puternica legătură ce-a exis­tat la noi între Biserică şi Stat, din epoca medievală a vo­ie­vo­zilor şi până-n epoca modernă a regalităţii (să nu uităm că pe blazonul Casei Regale scria: Nihil sine Deo, “Nimic fără Dumnezeu”), ca să-şi cunoască tradiţia, şi deci adevărata identitate spirituală, culturală şi naţională, tinerii noştri ar trebui îndrumaţi să asculte, dincolo de măr­turiile istorice bisericeşti, glasul voievozilor cărturari, precum Neagoe Ba­sarab sau Dimitrie Cantemir, al voie­vo­zilor martiri, precum Mihai Viteazul sau Constan­tin Brîn­coveanu, al scriitorilor noştri clasici, de la Heliade la Eminescu şi de la Coşbuc la V. Voiculescu. Zice, bună­oară, Neagoe Basarab: “Eu, feţii mei, nu ştiu alt rai mai dulce decât faţa lui Hristos…”! Ce mărturie mai frumoasă a credinţei şi evlaviei ortodoxe se poate închipui? Şi ea vine de la un om de stat, de la un voievod!
De aceea, trebuie să se ştie şi să se spună răspicat: re­cu­noscând Bisericii Orto­do­­xe Române titlul de “Bise­rică naţională”, recunoaştem şi poporului român titlul de supremă cinstire de a fi ortodox.
Rezervele unora faţă de titlul de “Biserică naţională” sunt şi reflexul anumitor in­fluenţe occidentale. Trebuie în­să precizat că, dacă în Occident nu există propriu-zis Bi­se­rici naţionale (fapt ce stă în tradiţia universalismului catolic), Ortodoxia e aşe­zată insti­tu­ţional pe temeiul Bi­se­ricilor locale, ce şi-au căpătat treptat autocefalia. Bise­rica Orto­doxă Română, de pildă, este Biserică autocefală din 1885 (avându-şi conducerea în sânul neamului ei, nu în afa­ra graniţelor naţionale), iar în 1925 a fost ridicată la treap­ta de Pa­tri­arhie. Desigur, acest statut asigură o rela­ţie specifică a Bisericii cu Statul, cu or­ga­nismul naţional în genere. De aceea putem vorbi, atât din perspectiva tre­cutului, cât şi a pre­zentului, de Biserică naţională, fără ca prin aceasta să intenţionăm să lezăm pe ce­tăţenii români de alte naţionalităţi sau confesiuni. Desigur, la acestea se adaugă covârşi­toarea ma­­jo­ritate a ortodocşilor: 87%, con­form recensămintelor recente.
Aş vrea să închei cu observaţia că noi am ajuns să ig­norăm o tradiţie – Tradiţia orto­doxă – pe care Apusul în­suşi o redescoperă şi o preţuieşte de la o vreme, ca pe un iz­vor viu şi autentic al Revelaţiei. Suntem, unii dintre noi, ca sălbaticii de odinioară: ne ig­norăm propriile valori şi suntem gata să le dăm pe sticlele colorate ale altora! În timp ce acei alţii, epuizaţi spiritual de rătăcirile moder­nităţii, ştiu să preia şi să chivernisească aurul şi neste­ma­tele Sfinţilor Părinţi ai Tradiţiei răsăritene. În Occident, in­te­resul pentru Ortodoxie este în creştere continuă. Sunt tot mai numeroşi teologii apu­seni de marcă, mai ales ca­to­lici (i-aş cita măcar pe H. U. von Balthasar, R. Walden­fels, G. Habra, B. Ses­boüé), ce re­cu­nosc dreptatea Răsă­ritului în multe probleme teologice. Faptul e con­fir­mat şi de enci­clica pa­pa­lă Orientale lumen, în care se recunoaşte că Răsăritul este lea­gănul creş­tinătăţii.
Se cuvine, pe aceste temeiuri, să nu precupeţim a ne cinsti numele de Biserică naţională, şi deci şi pe acela de popor orto­dox, adică drept-măritor! Amin.

Părintele Galeriu

publicat de Razvan Codrescu, Bucuresti,

Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Univ. Bucureşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română. Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă în prezent). Crucii, Integrala operei poetice (în colab. cu Anca Crivăţ), Christiana, Buc., 2003; Dante Alighieri, Divina Comedie. Infernul, text bilingv, cu versiune românească, note, comentarii, postfaţă şi repere bibliografice de Răzvan Codrescu, Christiana, Buc., 2006.

Pentru basescieni si pentru luare aminte. 

Eu am fost pacalit de doua ori de acest farsor . G.C.

 Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost Dr. Jekyll şi Mr. Hyde ai politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcându-te între timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar când anunţă o nouă tragedie pentru români sau când, asemenea unui clovn hâd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte „un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona", s-a creat premisa recunoaşterii populare într-o democraţie de tip Vacanţa Mare. La suprafaţă - manelismul politic Traian Băsescu cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt - bani mulţi şi putere ameţitoare.
Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămâne după el. Preşedintele-jucător a fost şi rămâne doar un preşedinte-impostor pus pe harţă şi jaf şi care din joacă a falimentat o ţară, a flămânzit un popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizând totul pe blond. Crimele sale sunt cu premeditare, chiar dacă lasă să se-nţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizând eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cârca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.
După modelul preşedintelui,guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare. Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, statul român şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strâmb al stăpânului. Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria, un Gâgă întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol sinistru al unei puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp. Totodată, cei care nu s-au lăsat mânjiţi cu portocaliu nu reuşesc decât să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună „Mai rău nu se poate!", iar optimistul să-i răspundă „Ba se poate!"
Până de curând n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită în epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive. Doar că acum, altfel decât atunci, domnitorii nu se mai importă. Este suficientă binecuvântarea ce-o primeşte cel care se-nchină Marelui Licurici pentru a ajunge vătaf peste feuda românească.
Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai mulţi.Problema e cine vine după? Are cine să-l înlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel? În pofida faptului că Traian Băsescu a coborât standardul de preşedinte atât de jos, încât cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stârneşte cu adevărat entuziasmul. Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul în care se va reîncarna. Cu banii strânşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul Marelui Licurici, românii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurându-se că trăiesc în democraţie, proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata că „răul cel mai mic" creşte uluitor de repede.

Valentin Nicolau, fost presedinte al TVR

"Daca bei, mori, dacă nu bei tot mori.

Atunci bea ca să ştii de ce ai murit! "
                                    EMINESCU

"Şi vinu-i bun, şi hora-mi place,
Iar tu Doamne fă-mi ce vrei
Numa' pustnic nu mă face!
Fă-mă floare albă-n luncă
Ş-apoi ia-mă şi m-aruncă
Doamne-ntre femei! " 
                        GEORGE COŞBUC 
  "Cea mai bună băutură
Este apa de izvor.
Eu, om bun peste măsură,
V-o las vouă, tuturor."   "Venind beat mort în ziua de chenzină,
Greşind şi uşa, ce mai tura-vura,
A nimerit în pat la o vecină!
Deci, uite unde duce băutura... " 
                         GEORGE PETRONE 

"Unul bea că-i băutor,
Altul bea că-i bestie,
Numai eu, că am umor,
Beau aşa, de chestie. " 
                  
"O să intru în păcat,
Sfinte Doamne, ţine-mă!
Pentru vin nu am ficat,
Pentru apă... inimă! " 
                 PĂSTOREL TEODOREANU 
    "Cea mai teribilă bogăţie pe termen scurt ne-o oferă alcoolul"                                                                          VASILE GHICA  
"Sa nu uitaţi că eu am primit mai multe de la alcool, decât a primit alcoolul de la mine"
                                                                                           WINSTON CHURCHILL 
"Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni,

fie se transformă în oţet        PAPA IOAN AL XXIII-LEA 
"Cărţile mele sunt ca apa; cele ale marilor genii sunt ca vinul. Din fericire toată lumea bea apă" 
HENRY YOUNGMAN 
"Un dezavantaj al vinului este că face omul să încurce cuvintele cu gândurile"                                                                                                    SAMUEL JOHNSON 
  "Realitatea este o iluzie care apare datorită lipsei de alcool" 
                                     
"Nimic nu face viitorul să pară mai roz decât contemplatul printr-un pahar de Chambertin"
                                                                                                         NAPOLEON BONAPARTE   "O sticlă de vin conţine mai multă filozofie în ea, decât orice altă carte din lume" 
                                                                                                        LOUIS PASTEUR 
  "Nu eşti beat atâta timp cât poţi sta întins pe podea fără să te ţii de nimic" 
                                                                                                 DEAN MARTIN 
  Lady Astor: - Domnule, dacă aţi fi fost soţul meu, v-aş fi otrăvit băutura.
Winston Churchill: - Doamnă, dacă aş fi fost soţul dumneavoastră, aş fi băut-o.                      
"O femeie m-a determinat să mă apuc de băut, iar eu nici măcar nu am avut bunul simţ să îi mulţumesc" 
                                                                                                                                          W.C. FIELDS                                                                            STEPHEN WRIGHT 
"Când bem, ne îmbătam.
Când ne îmbătam, adormim. 
Când adormim, nu păcătuim. 
Când nu păcătuim, ajungem în rai. 
Aşa că hai toţi să ne-mbătam şi să mergem în rai! "
                                  BRIAN O'ROURKE  
  "Când am citit despre lucrurile rele cauzate de băutură, M-AM LĂSAT DE CITIT" 
                                                                                                     HENRY YOUNGMAN 
  "Vinul este o poezie îmbuteliată"
                            ROBERT STEVENSON 
  "Într-adevăr, alcoolul este posibil să fie cel mai mare duşman al omului.
Dar Biblia ne învaţă că trebuie să ne iubim duşmanii... "    
                                                                             FRANK SINATRA 
  "Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. 
Oamenii de valoare mănâncă şi beau ca să simtă că trăiesc" 
                                                                                 SOCRATE
"Berea este dovada că Dumnezeu ne iubeşte şi de-asta vrea să fim fericiţi! "
                                                                                                 BENJAMIN FRANKLIN 
  "Nu-mi trebuie decât o bere ca să mă îmbete. Problema este că nu-mi amintesc dacă este a
treisprezecea sau a paisprezecea...."   GEORGE BURNS

Politica...e o poteca grea în codrii de greutaţi prin care trece Romania

    

Un regim republican ca să poată funcţiona normal, presupune moravuri şi comportamente politice  normale  într-o democraţie autentică şi responsabilă de destinul unei naţiuni.   

 In ţara asta totul pare putred şi descompus. Unde ne îndreptăm privirea, mizeria se răsfaţă mândră şi stăpanitoare . Din păcate toate guvernele de după 90 au fost într-o măsură mai mare sau mai mică –guverne oligarhice.

 De douazeci de ani  s-a fluturat în ochii mulţimii stindardul tuturor promisiunilor.Si sub acest stindard, al făgăduielilor de legalitate,moralitate şi dreptate, s-a strâns un popor lihnit de legalism, hărţuit  de nedreptate, înfuriat de dispreţul cu care este tratat.

 Niciodată situaţia unui guvern n-a fost mai şubredă şi mai blamată ca acum. S-a adîncit prăpastia dintre voinţa populaţiei care a crezut ,din pacate,în promisiunile portcaliilor basescieni  şi acest guvern. Iar acest guvern fără autoritate, pe care ţara încă îl mai suportă dar nu-l mai recunoaşte, îşi împlineşte ursita, ruinindu-se de la sine sub greutatea incompetenţei, a prostiei şi a mârlaniei aplicind  în politica de stat dictonul fanariot: “Linge mâna ce n-o poţi muşca “.

Cînd dreptul de a participa la conducerea societăţii depinde de contul din bancă, cînd în această societate scara valorilor, a drepturilor şi libertăţilor este determinată în mod hotărîtor de mărimea capitalului,  să nu vă mirati că astfel  se erodează ireversibil credibilitatea argumentelor privind drepturile şi libertăţile pe care le-ar asigura noua democraţie românească, dezvăluind servituţile , limitările şi restricţiile impuse în numele ei.

 Să ţinem mereu aprinsă lumina noastra interioară, care, pe zi ce trece, se stinge .

Inventii romanesti

Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decat a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata intreaga Biblioteca a Academiei Romane, iar informatiile ar putea rezista...5.000 de ani!!! In noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie in Romania . Dar forurile din Romania intarzie la nesfarsit formalitatile...

* Constantin Pascu a realizat in anul 2000, in premiera mondiala, un aparat care purifica aerul in spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind "ca in salina sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!...

* Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, in ian.2001)

* Romania a castigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, in 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA in finala).

* Hackerii romani sunt considerati printre cei mai buni  din lume. "Distractia" (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa isi dovedeasca ... valoarea) celor "5 magnifici
de la Rasarit" a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti... Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc...
 * La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), Romania s-a clasat pe locul I in privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de
inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!!
Delegatiaromana s-a mai intors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru -inventia "Biomer"), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala in promovarea inventiilor.

In anul 2003, la salonul de inventica EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obtinut medalia de aur si medalia de argint si inca patru premii pentru inventiile sale ECOPIERA si MOPATEL - materiale ecologice de
constructii - dar inventiile nu au fost valorificate nici in ziua de astazi.

* Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si in ConsiliulDirector al prestigioasei institutii britanice.
Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologiedin Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. In plus, medicul roman a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si in conducerea acestei unitati.

* Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printulAgacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

* La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii romani au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati , Arad , Valcea si Constanta . Participarea la olimpiade
 internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari... Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati ) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationalesi Balcaniada... Fireste, el a fost "racolat" imediat de americani, optand pentru Universitatea din Princetown (SUA)...

* Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, in vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe in colaborare cu NASA.

* Nicu Mincu din comuna Ivesti ( Galati ) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii...

* Romania este pe primele locuri in lume la... exportul de inteligenta. De exemplu, la "Microsoft", a doua limba vorbita este romana, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot romani...

* Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA ( Manhattan / New York ). Emigrat in 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarandu se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a.
Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford incepand din 1992 au fost realizate impreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa infiinteze in Romania primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica in fitness pentru adulti...

* Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decat calculatorul (inmultiri, impartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer...

* Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pana la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind in fapt "instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala in lucru mecanic". "S-ar inchide toate centralele nucleare",spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia in lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se inghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari...

* Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia,transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc in 4 iulie 1997, in laboratoarele din Bristol  ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit "performanta" de a fi somer in Romania ...

* Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat in idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul in care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, in cativa ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat cand a indraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica... de 4 ori greutatea sa in aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor... "din mila"!! Ulterior, Ioan Davidoni a
mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani...
Prima inventie valoreaza miliarde de dolari in Vest, a doua a inregistrat-o inutil la OSIM, pentru ca atat chinezii cat si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, in SUA s-au vandut peste 10milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari... In acest timp, statul roman ignora in continuare o inventie, intr adevar de miliarde...

* In 1991, Carol Przybilla a inregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pana acum. Intre timp, principii incluse in tehnologia aparatului au fost utilizate in  realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice...
Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vanduta de statul roman firmei General Motors),termocompresor frigorific cu circuit inchis (1959), motor eliptic, fara biela (vanduta Japoniei si folosita in celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

* Justin Capra este un inventator celebru al Romaniei, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii in care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani... In 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat
individual de zbor. Dupa 7 ani in care "semidoctii savanti" l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, in 1963, americanii Wendell Moore,Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din Romania si au lansat o in fabricatia de serie... In 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s-a ridicat de la pamant la...Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata in
1962 de Wendell Moore ("specializat" deja!), iar inventatorul... a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau... Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, "Soleta", care consuma ... 0,5l/100 km si al unei motorete unica in lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o incarcare).

* Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! "Cazul Rusetel", este elocvent pentru km/h viteza maxima) pot fi imbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorulgeneral al Uzinelor Dacia , ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, incantat:"reusita ar fi un miracol, si cred ca un asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".geniul romanesc dar si pentru "talentul" cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM in 1980 si a fost brevetat in ... ianuarie 2001. Pana atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar in februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la "Mercedes" ( 2.500> DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei... Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe "cazanul Traian Vuia", inventie folosita inca la locomotivele Diesel electrice pentru incalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat in domeniul transporturilor terestre si navale, in locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.
 In lume, mai exista doua brevete in domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitand combustibil solid sau lichid. "Motorul Rusetel" foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa.

Mostenire pentru viitor

MOŞTENIRE PENTRU VIITOR

România este o ţară cu o veche cultură şi civilizaţie. Afirmaţia este demonstrată de sutele de mii de probe materiale arheologice existente în numeroasele muzee din ţară. Dintre acestea, două prin simbolistica lor validează vechimea spiritualităţii noastre: Gânditorul de la Cernavoda, cultura Hamangia şi Hora de la Frumusani cultura Cucuteni!Statueta Gânditorul (descoperită la Cernavodă în 1956, datează din a doua jumătate a mileniului V şi începutul mileniului IV î.Hh.) reflectă starea meditativă şi contemplativă a Omului, vizavi de Sine, de lumea în care trăieşte şi în relaţia sa cu întreg Universul, pe când existenţa lui depindea de puterea braţelor.
Cealaltă statuetă, Hora de la Frumuşica (4000 î.H.), aparţinând culturii neolitice de la Cucuteni, se găseşte în Muzeul Arheologic din Piatra Neamţ, (localitate de un interes turistic special); ea arată capacitatea de abstractizare a artiştilor anonimi reflectată în Artă, cu cca. 6.000 de ani în urmă, când se exprimau prin simboluri şi semne.
Omul, în relaţia sa cu natura, a traversat multe etape. De la o atitudine sfidătoare, agresivă şi de distrugător al mediului în care trăieşte, considerându-se stăpân al naturii, până la convingerea că trebuie să convieţuiască în armonie cu Natura.
Armonizarea relaţiilor omului cu natura e promovată din timpurile biblice, iar pe teritoriul de astăzi al României, această atitudine are rădăcini adânci. Probată mai ales prin obiceiuri şi credinţe populare (transmise pe cale orală) se manifestă şi în ritualuri precreştine din vremea zeului Zamolxe, a întregitorului Burebista şi a viteazului şi neînduplecatului rege dac Decebal. Din timpul acestui legendar erou, datează cetatea şi sanctuarul de la Sarmizegetusa, unicate în Europa. Şi azi impresionează ingeniozitatea soluţiilor tehnice aplicate în construcţia zidurilor, ştiinţa dacilor în calcularea timpului şi a mişcării astrelor pe cer şi mai ales bogăţia în aur şi modul de prelucrare a acestuia (monedele cosoni din tezaurele dacice).
Poate de aceea, tot un daco-roman, Dionysus Exiguus este acela care a realizat calendarul modern, utilizat azi de lumea întreagă şi care fixează ca moment zero, naşterea lui Isus Cristos (înainte şi după Hristos).
Tehnica unor construcţii indestructibile, din piatră şi lemn, dăinuie şi azi în zona Maramureşului (zonă cunoscută mai ales prin conservarea trăsăturilor fundamentale ale românilor) şi în unele sate situate în zona dealurilor subcarpatice. Bisericile de lemn din Maramureş (Ieud) sunt unice în Europa, prin arhitectura lor zveltă, prin modul de construcţie şi îmbinare a structurilor fără a se utiliza vreun cui metalic. Ele au mai fost denumite şi catredale din lemn.
Cu o astfel de tradiţie multimilenară, este explicabil de ce a fost posibil, ca tot un român, Constantin Brâncuşi să revoluţioneze sculptura universală. Aceeaşi simbolistică, întoarcerea la esenţă, cu rădăcini în timpurile imemoriale ale acestui popor poate fi descifrată în celebrele sculpturi „Masa tăcerii”, „Poarta sărutului” şi „Coloana infinită” ale lui Brâncuşi, sculpturi ce se află în oraşul Târgu Jiu din România.
Una din trăsăturile profunde ale mentalităţii româneşti o reprezintă maniera de reflectare a relaţiei Om – Divinitate în picturi şi fresce din bisericile şi mânăstirile răspândite pe întreg cuprinsul ţării.
Printre cele mai frumoase şi vestite biserici din ţară, sunt cele construite de domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, care, după fiecare război de apărare câştigat, ca semn de mulţumire pentru izbândă, înălţa o mânăstire. Culoarea albastră a mânăstirii Voroneţ, compusă după reţete tradiţionale, uimeşte lumea întreagă, datorită rezistenţei la factorii de mediu (este indestructibilă). Nici până azi nu a fost descifrat secretul preparării culorilor!
Mânăstirile devenite locuri de pelerinaj pentru oamenii din lumea întreagă, au constituit nuclee ale spiritualităţii naţionale, în jurul cărora au fost create legende şi mituri nemuritoare (vezi Legenda meşterului Manole - constructorul legendar al mânăstirii de la Curtea de Argeş, - care dezvoltă ideea sacrificiului ca etapă obligatorie în realizarea unei capodopere).
Românii, indiferent de perioada istorică, supuşi vremurilor, au continuat să viseze, ridicând ochii spre cer, în aspiraţia de a zbura.
Mult înainte de a se inventa avionul, Conrad Haas de la Sibiu a imaginat zborul cosmic, elaborând principiul rachetelor cu mai multe trepte. Manuscrisul „Coligatul din Sibiu” descrie aceste încercări, realizate experimental incă din 1569!
Mai târziu, în 1935 Herman Oberth (1894-1989), profesor în oraşul Mediaş, a lansat o rachetă cu combustibil lichid. (În teza sa de doctorat susţinută în 1923 la Universitatea din Cluj a conceput Racheta pentru spaţiile interplanetare).
Tot un român, Traian Vuia a inventat în 1903 maşina zburătoare folosind propriile mijloace de bord pentru desprinderea de la sol. Nici reprezentanţii Academiei Franceze nu au crezut în posibilitatea acestui zbor şi au respins memoriul inventatorului Traian Vuia cu rezoluţia „nebun”. Acesta nu s-a descurajat şi a brevetat invenţia în august 1903 iar apoi, în anii 1904-1905 a construit avionul probându-l în zbor la 18 martie 1906 pe Câmpia de la Montesson lângă Paris. Prin brevetul său, prin construcţia aparatului şi încercarea acestuia în zbor, Traian Vuia este de fapt inventatorul avionului modern. Deşi era conştient de valoarea invenţiei sale, el spunea „Ce importanţă are cine a făcut un lucru ! Important este că el există, s-a făcut. Eu n-am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, eu lucrez pentru gloria omenirii.”
Numeroase bunuri de care azi se bucură întreaga omenire, au fost create de români. Un exemplu concludent în acest sens, este pancreina (insulina) descoperită de medicul Nicolae Paulescu. Acest medicament, poate fi considerat cea mai mare descoperire medicală a secolul XX, aplicarea tratamentului salvând milioane de vieţi omeneşti.
Spiritul inventiv al românilor s-a manifestat în cele mai diverse domenii de activitate, de la mijloacele folosite pentru scris, vezi „condeiul portăreţ fără sfârşit”, (strămoşul stiloului de azi) invenţie brevetată de Petrache Poenaru la Paris în 1827 şi până la tehnica forajelor petroliere de mare adâncime, brevetate de Ion Basgan în 1934 şi 1937.
Este demn de reţinut faptul, că, tot pe teritoriul României, a fost descoperită una din cele mai vechi scrieri ideogramice din lume, Tablele din Tărtăria judeţul Alba (5000 îHr ).
Deşi nu ne propunem să facem o ierarhizare a creatorilor români, câteva nume se impun prin unicitate : Gogu Constantinescu, Gheorghe I. Marinescu şi Ştefan Odobleja.
Gogu Constantinescu este creatorul unei ştiinţe noi, sonicitatea, care se ocupă cu transmiterea energiei prin vibraţii. Teoria a fost expusă într-o broşură publicată în 1918 la Londra sub denumirea „Theory of sonics” având drept consecinţă apariţia a numeroase invenţii care au contribuit la progresul tehnic mondial.(Pompele de injecţie şi injectoarele pentru motoarele Diesel, motoarele sonice rotative, perforatoarele sonice, ciocanele sonice, etc.). Ca o recunoaştere a contribuţiei adusă de Gogu Constantinescu, o grupă a clasificării internaţionale a brevetelor poartă numele său : F16H33/12 – Transmisia Constantinescu.
Gogu Constantinescu spunea „Tehnica de azi dispune de mijloacele necesare pentru a face lumea fericită. Depinde numai de oameni s-o aplice în folosul lor deplin, în scopul unui ideal scump tuturor popoarelor – pacea.”
Gheorghe I. Marinescu (1863-1938) eminent specialist în histologie, patologie şi bacteorologie, este unul din fondatorii neorologiei prin lucrarea sa fundamentală „La cellule nerveuse” (două volume – Paris 1909).
Teoria consonantistă creată de românul Ştefan Odobleja (1902-1978), în fapt teoria ciberneticii generalizate, pune în evidenţă similitudinea dintre procesele psihologice ale fiinţei umane şi corespondenţa lor în ştiinţele exacte oglindite în procesele fizice din Univers. În Om ca parte a Întregului, se regăsesc toate procesele fizice din Univers.
Consecinţele directe ale acestei teorii au condus la apariţia calculatorului şi a teoriei cibernetice, aceasta reprezentând doar un aspect particular al teoriei cibernetice generalizate a lui Odobleja. Întreaga teorie a fost publicată de Ştefan Odobleja în lucrarea „La psichologie consonantiste”, în două volume (1938 – Lugoj).
Evident, într-o astfel de prezentare sintetică nu putem trece în revistă pe toţi creatorii români. Cunoaşterea României cu istoria ei multimilenară poate fi făcută vizitând muzeele de Arheologie, Artă, Istorie, Tehnică, Literatură ş.a.m.d. din ţară.
O incursiune la Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti, oferă oportunitatea de a descoperi primul vehicol din lume cu formă aerodinamică perfectă, având un consum minim de energie la înaintarea într-un fluid, invenţie ce stopează mult agresiunea omului împotriva naturii. În fapt este vorba de automobilul construit şi brevetat în Germania în 1922-1923 de inginerul român Aurel Persu, având forma unei picături de apă în cădere.
O altă curiozitate ştiinţifică o reprezintă Pilele Karpen cu electrozii din platină şi aur, având ca electrolit acidul sulfuric în concentraţie de 100%. Aceste pile, pentru care Vasilescu Karpen, (profesor, inventator şi fost rector al Politehnicii din Bucureşti în perioada 1920-1940), a elaborat o teorie matematică, pun în discuţie principiul al doilea al termodinamicii.
Un punct de mare atracţie îl constituie aparatul de zbor individual al lui Justin Capră brevetat în 1958 şi al doilea laser cu gaz (Heliu-Neon) din lume, realizat de profesorul Ion Agârbiceanu în 1962.
Am putea aminti şi pe alţi inventatori români, dar ei pot fi găsiţi în site-ul expoziţiei româneşti. De la Aiki , Japonia.
Menţionăm însă ce a spus un alt savant român, Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie (avion prezentat la expoziţia mondială de la Paris în 1910), cu privire la contribuţia noastră ştiinţifică. Afirmaţia a fost făcută la începutul deceniului VII al secolului XX . „Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe naţii care să-i fi adus faţă de numărul de locuitori atât cât i-a adus naţia Română în ultimii 120 de ani”.
Această afirmaţie rămâne valabilă şi azi pe o mai lungă perioadă de timp şi se susţine prin exemple din diverse domenii.
Tipul şi cantitatea de energie utilizată de-a lungul istoriei a marcat cicluri succesive de civilizaţii. Datorită în special motorului cu ardere internă, producerea şi consumul petrolului a căpătat o largă răspândire la sfârşitul secolului al XIX-lea. Trebuie subliniat faptul că în România, mult înainte de producerea industrială a petrolului, au existat instalaţii de tehnică populară folosite în extracţia petrolului, hecna cu cai. În 1850 în zona Păcureţi – Prahova, cu o astfel de instalaţie se extrăgeau cca. 2t/zi. Ţiţeiul era scos ca şi apa din fântâni cu găleţi mari, hecne, acţionate manual cu ajutorul unor scripeţi – crivac - şi apoi prin forţa animală. (În timp ce o găleată se ridica plină de ţiţei, alta, cobora.)
Ceva mai târziu, fraţii Theodor şi Marin Mehedinţeanu, au construit la Râfov – Ploieşti (1856) prima instalaţie de rafinare industrială a petrolului din ţară, fapt pentru care România este menţionată în statisticile mondiale ca producătoare de petrol. În 1857 şi 1858, producţia industrială de ţiţei a României era de 257t/an. Din 1859, între ţările producătoare de ţiţei apare şi S.U.A. cu o producţie de 274t/an.
Theodor Mehedinţeanu, pe baza unui contract încheiat în 8 octombrie 1856 cu primăria oraşului Bucureşti, începe cu 1.04.1857 iluminarea Bucureştiului cu petrol, astfel că primul oraş din lume iluminat cu gaz lampant este Bucureştiul.
Obţinerea hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen) s-a făcut prin „Procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid” brevetat în 1908 de Lazăr Edeleanu (1861 – 1941).
Mina de petrol de la „Sărata Monteoru” – judeţul Buzău, în funcţiune şi azi, este un unicat al tehnologiei de exploatare – se folosesc galerii de mină pentru extragerea petrolului. Localitatea este renumită şi prin izvoarele sărate, amenajate în băi termale cu efecte miraculoase în vindecarea a numeroase afecţiuni, în special de natură reumatică.
Primul care a folosit principiul sonicităţii în forajul petrolier, a fost P. Oteteleşeanu, care în 1921, a brevetat procedeul „Sondaj rotativ uscat pentru petrol, sistem român”, iar mai târziu folosind acelaşi principiu al sonicităţii, Ion Basgan a brevetat în 1934 (România) şi în 1937 în S.U.A., forajul petrolier de mare adâncime.
Prin aplicarea acestei invenţii, companiile americane, au obţinut profituri uriaşe. Deşi inventatorul nu a reuşit să-şi dobândească drepturile de autor ce proveneau din aplicarea invenţiei, (evaluate de o firmă germană în 1967 la 8,6 miliarde dolari) de la tribuna Muzeului Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” din Bucureşti, şi-a exprimat speranţa că aceste contribuţii româneşti vor fi cunoscute de lumea întreagă. El mai spera, că dacă vreodată va câştiga acei bani care i se cuveneau, să-i ofere cu generozitate tinerilor creatori români din toate domeniile, ca un fel de premiu Nobel.
În ofensiva omului pentru cunoaşterea lumii în care trăieşte un rol determinant la avut Fizica. Şi în acest domeniu, numeroşi creatori români au avut contribuţii esenţiale. Astfel stabilirea cât mai exactă a unor constante universale, este esenţială prin consecinţele ce decurg în viaţa practică, din aplicarea unor formule clasice.
În acest sens, Constantin Miculescu (1863 – 1937) a inventat în 1891 un calorimetru şi a folosit o metodă originală pentru determinarea echivalentului mecanic al caloriei, 4,1857 J/cal. Determinările efectuate de alţi mari fizicieni ai lumii, ca J. M. Joule (1819 – 1889), E. M. Lenz (1804 – 1865) şi J. A. d’ Arsonval (1851 – 1940) prezentau abateri de cca. 20% faţă de valoarea exactă stabilită abia în 1950, când Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi a adoptat valoarea definitivă.
Valoarea echivalentului mecanic al caloriei stabilită de Constantin Miculescu la 4,1857 J/cal în 1891 s-a modificat doar la a patra zecimală, respectiv a devenit 4,1855 J/cal. Un model al calorimetrului folosit de inventator, realizat de academicianul Matei Marinescu, se găseşte în Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti.
Un alt fizician, Dragomir Hurmuzescu (1865 – 1954) s-a ocupat de găsirea constantei universale reprezentând raportul dintre unitatea electromagnetică şi electrostatică – constanta electrodinamică, elaborând o teză de doctorat sub îndrumarea celebrului fizician francez Gabriel Lippman (1845 – 1921), laureat al premiului Nobel în 1908.
Mai târziu, Dragomir Hurmuzescu împreună cu fizicianul francez J. Benoist, a descoperit proprietatea razelor Röntgen de a descărca corpurile electrizate.
De asemenea a inventat un material electroizolant – dielectrina – (amestec de sulf şi parafină în anumite proporţii) şi electroscopul Hurmuzescu, folosit de soţii Pierre şi Marie Curie la descoperirea Radiului. Un model al electroscopului se află în Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti. Dragomir Hurmuzescu este şi părintele radiofoniei româneşti, la 1 noiembrie 1928 fiind inaugurată transmisia radiofonică permanentă. Prima staţie de radiofonie tip Marconi, folosită în Bucureşti (Băneasa) se află la Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti.
Structura atomului a fost o preocupare a oamenilor de ştiinţă încă din antichitate. Când modelul atomic s-a definitivat, o altă problemă s-a născut, calcularea momentului magnetic al electronului.
Ştefan Procopiu (1890 – 1972), pornind de la teoria cuantelor a calculat în 1912, momentul magnetic al electronului, descoperind în acest fel magnetonul. Mai târziu, în 1915 în mod independent, N. Bohr la descoperit şi el.
Procopiu a stabilit de asemenea faptul că momentul magnetic al globului pământesc, a început să crească din 1932, după ce scăzuse timp de 120 de ani.
Având aceleaşi preocupări Alexandru Proca (1897 – 1955) a stabilit ecuaţiile câmpului mezonic, numite şi ecuaţii Proca. Independent de el, japonezul H. Yukawa, a prevăzut existenţa mezonilor şi a stabilit şi a stabilit ecuaţiile de spin Proca. Tot Proca a pus în discuţie structura granulară a spaţiului şi timpului, a adus contribuţii importante la teoria particulelor elementare.
Începând cu deceniul patru al secolului XX, una dintre cele mai importante probleme puse fizicienilor din lumea întreagă a fost legată de producerea energiei electrice în centralele nucleare.
Horia Hulubei (1896 – 1972) a participat la organizarea Institutului de Fizică Atomocă din Bucureşti, al cărui prim director a fost. El a vut şi alte contribuţii – cu ajutorul unui spectrograf de concepţie proprie, aobţinut spectre de raze X în gaze ( printre primele în lume).
În prezent, în România s-au dezvoltat domenii de vârf ale fizicii ca laserii şi optica nelineară, studiul materialelor nucleare prin tehnici de rezonanţă magnetică, fizica plasmei şi a ionilor grei, producerea materialelor şi combustibililor nucleari, radiobiologia, studiul unor noi surse de energie etc.
Un alt domeniu care a captat atenţia oamenilor de ştiinţă români a fost chimia. Fondatorii şcolii româneşti de chimie, au fost Petru Poni (1841 – 1925) la Iaşi şi Constantin I. Istrate (1850 – 1918) la Bucureşti.
Petru Poni a îmbogăţit terminologia ştiinţifică prin descoperirea a două minerale pe care le-a denumit Broştenită şi Badenită şi a întreprins un studiu aprofundat al petrolului, publicând monografia „Cercetări asupra compoziţiei chimice a petrolurilor române”(1903).
Constantin I. Istrate (1850 - !934) a elaborat o reacţie chimică datorică căreia a descoperit în 1887 o clasă de coloranţi „Franceinele”, substanţe fără azot şi cu mare stabilitate la lumină. El a întreprins studii însemnate şi asupra sării, (unul din zăcămintele cele mai importante ale României) şi a chihlimbarului.
A fost comisar general pentru pregătirea expoziţiei inaugurale a Parcului Carol I (1906), parc ce azi este inclus în rândul monumentelor din tezaurul naţional, constituind şi un punct de atracţie turistică. Tot el a elaborat un studiu introductiv la volumul Dacia Preistorică a lui Nicolae Densuşianu sub titlul „Însemnătatea Daciei Preistorice” (1912).
Printre cei mai cunoscuţi chimişti români contemporani pe plan internaţional, este Costin D. Neniţescu (1902 – 1970). Contribuţiile acestui savant sunt consemnate în literatura chimică mondială prin „Reacţia Neniţescu” (obţinerea unor derivaţi ai iodului), „Sintezele Neniţescu”, „Hidrocarbura Neniţescu”. A inventat o serie de procedee tehnologice pentru fabricarea unor medicamente, antidăunători şi a unor intermediari pentru chimia organică. În 1970 a obţinut în Germania medalia Hofman.
Numeroase sunt şi invenţiile în aviaţie.
Cel mai prolific inventator din România, este Henry Coandă (1886 – 1972), pomenit mai sus ca autor al avionului cu reacţie. Tot el este inventatorul aerodinei lenticulare, construită pe baza efectului Coandă (un fel de farfurie zburătoare) aceasta fiind o invenţie pentru mileniul trei.
Henry Coandă este autorul şi a altor invenţii de mare interes ca : sistemul de transport tubular de mare viteză cu propulsie, prin aplicarea efectului Coandă, (fluidul de lucru fiind aerul comprimat care determină deplasarea ultrarapidă), clădirea cruciform antiseismică, sau rezervor de petrol oceanic de mare capacitate etc.
În 6 mai 1911 Ion Paulat a prezentat în revista Flügsport din Frankfurt, un hidroavion, acesta fiind printre primele în lume.
Printre eroii naţionali cei mai îndrăgiţi, este flăcăul din Binţinţi, Aurel Vlaicu (1882 – 1913) constructor de avioane, inventator şi pilot deschizăţor de drumuri în aviaţia mondială „M-aş socoti răsplătit cu prisosinţă pentru cei patrusprezece ani de muncă de teamă şi speranţe chinuitoare, dacă aş ştii că am făcut ceva, cât de puţin pentru progresul ştiinţei şi pentru fericirea oamenilor”.
A proiectat şi construit două avioane monoplane în 1910 (Vlaicu I) şi în 1911 (Vlaicu II) iar în perioada 1912 – 1913 a proiectat Vlaicu III, primul avion de construcţie metalică din lume. La concursul internaţional de la Aspen – Viena, din 1912, a obţinut premiul pentru aterizare la punct fix, cu un aeroplan conceput, construit şi pilotat de el însuşi.
Anastase Dragomir este precursorul cabinei catapultate a avionului când acesta este în pericol de prăbuşire. Inventatorul român a brevetat în Franţa procedeul (brevet nr. 675566/1930) dar l-a experimentat încă din 28 august 1929 pe aeroportul de lângă Orly, celula paraşutată fiind lansată de aviatorul francez Bussontrott.
Apariţia telefonului (1876 – Graham Bell), a reprezentat o revoluţie în tehnica de comunicare. Utilizarea acestuia nu necesită o ştiinţă înaltă pentru utilizatori (apelant şi receptor), aşa că s-a răspândit în toată lumea, inclusiv în România (1882) destul de repede (cu îmbunătăţiri aduse de Hughes şi Edison). Telefonia a intrat în impas, când, datorită creşterii foarte mari a utilizatorilor (noi circuite), se ajungea la blocaj. Tocmai de aceea se impunea transmiterea mai multor mesaje pe aceiaşi linie electrică.
Primul cercetător care a conceput şi realizat o instalaţie operaţională de telefonie multiplă în curenţi purtători ai unui curent microfonic de frecvenţă audibilă a fost românul Augustin Maior în anul 1906, cu o schemă de telefonie duplex, în laboratorul de electricitate al Poştei din Budapesta, iar apoi pe o linie telefonică de 15 km pe care a transmis cinci convorbiri în multiplex. În articolul publicat în 1907 în revista „Elektrotechnische zeitschrift” el a arătat că a reuşit să transmită cele cinci convorbiri simultan.
Un lung şir de creatori în domeniul teologiei ortodoxe, literaturii, istoriografiei, filozofiei şi sociologiei ilustrează cum ştiinţa românească s-a impus în lumea întreagă. Astfel Sfântul Niceta de Remesiana (338-340 – cca.420) teolog şi muzicolog este creatorul imnului capodoperă Tedeum Laudamus, cântat în zilele noastre în bisericile creştine din lumea întreagă (ortodoxe, catolice, protestante).
Sfântul Ioan Casian (360-435) este fondatorul vieţii monahale în Europa Occidentală şi unul din marii doctrinari ai bisericii.
Dimitrie Cantemir ( ) istoric, scriitor, etnograf, arheolog, orientalist, filozof este considerat unul din fondatorii etnografiei ca ştiinţă (Descriptio Moldaviae), şi ai orientalisticii.
Mihai Eminescu poetul nostru naţional reprezentând „Expresia integrală a sufletului românesc” - Nicolae Iorga sau „Cea mai înaltă încorporare a inteligenţei româneşti” – Titu Maiorescu (a cărui operă este considerată una dintre cele mai înalte culmi ale romantismului literar european), interpret liric de mare forţă expresivă al miturilor fundamentale ale românilor, a reuşit printr-o mare putere de abstractizare şi sinteză, să anticipe chiar unele teorii din ştiinţele exacte legate de naşterea Universului, exprimate într-o formă literară de neegalat (La Steaua, Luceafărul etc.).
Nicolae Iorga prin opera sa fluviu însumând peste 3000 de volume publicate în română, germană, engleză, italiană, franceză este unul din fondatorii sociologiei naţiunii.
Lucian Blaga filozof şi scriitor este teoreticianul subconştientului colectiv în cultură alături de elveţianul Carl Gustav Jung şi românul Mircea Eliade. El spunea că „veşnicia s-a născut la sat”. Oamenii de la sat (satul primordial) trăiesc în armonie cu natura. Invenţiile nu sunt aprioric distructive, devin aşa doar prin felul cum sunt utilizate de om. O importanţă covârşitoare privind atitudinea omului faţă de natură o are morala creştină.
Cel mai important istoric al religiilor din cultura universală este considerat Mircea Eliade , alături de Dumitru Stăniloaie (1903-1993) apreciat ca unul dintre cei mai mari gânditori creştini din istoria umanităţii.
Subliniind în continuare importanţa modului de utilizare a creaţiei şi în mod special a invenţiilor, putem arăta că aceeaşi energie nucleară poate servi unor scopuri nobile, sau poate fi folosită în mod distructiv. Ştefania Mărăcineanu, fiziciană română, descoperitoarea radioactivităţii artificiale cu cca. zece ani înaintea savantei Irene Joliot Curie , o folosea pentru provocarea ploii artificiale în ţinuturi deşertice.
Tocmai pentru a nu fi folosite invenţiile într-un scop distructiv, este necesară comunicarea între oameni, indiferent de barierele lingvistice, geografice, religioase. Cel mai la îndemână mijloc de comunicare a fost şi continuă să fie Muzica. Printre cei mai cunoscuţi români care transmit informaţii despre sufletul nostru prin muzică, amintim pe Ion Căianu Valachus (1629-1683), care ne-a lăsat moştenire Codexul, conţine cântecele româneşti, George Enescu, violonist, pianist, compozitor, dirijor care a adus muzica cultă românească la nivelul muzicii universale şi Pascal Bentoiu, compozitor si exegetul cel mai important al operei lui Enescu.
Cele câteva repere nu sunt suficiente pentru cunoaşterea creativităţii din România. Numai aceia care străbăt ţara de la un capăt la altul, vizitând mânăstirile, muzeele şi mai ales încercând un contact nemijlocit cu oamenii acestor locuri, vor avea revelaţia adevăratei dimensiuni a culturii şi civilizaţiei poporului român.

Nicolae Aurelian Diaconescu

Atunci vei fi om

 Dacă poţi să fii calm cînd toţi în jurul tău îşi pierd capul, acuzăndu-te pe tine de acest lucru…

 Dacă poţi să ai încredere în tine cînd toţi se îndoiesc de puterile tale şi de asemenea să fii cu îngăduinţă faţă de neîncrederea lor...

 Dacă poţi să astepţi, dar să nu fii ostenit aşteptînd, sau minţit fiind de cei din jur, să nu te amesteci în minciună, sau urît fiind de ei, să nu dai drumul urii tale şi totuşi să nu te arăţi prea bun...                                                                                                                                                           Dacă poţi să visezi, dar să nu-ţi faci din visuri stăpîn...                                                                                Dacă poţi să gîndeşti, dar să nu-ţi faci din gânduri o ţintă...

Dacă poţi întîlni triumful şi dezastrul şi să-i tratezi la fel pe aceşti amăgitori...                                                                                                                                                Dacă poţi să auzi adevărul rostit de tine, sucit de mişei, pentru a face din el o cursa pentru proşti, sau dacă vezi lucrurile, cărora ţi-ai închinat viaţa, prabuşite, şi să te apleci să le clădeşti din nou...

 Dacă poţi să umpli neînduplecatul minut cu valoarea celor 60 de secunde parcurse...

           ATUNCI, VEI FI OM, FIUL MEU.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

„Divide et impera”

 S-A INSTALAT O NOUA DICTATURA

Iluziile faurite si apoi  pierdute, hrănite de mass-media, cum sînt alegerile libere, democraţia, separaţia puterilor în stat, presa liberă, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, dreptul la grevă etc au paralizat un intreg popor.

Ce a urmat ?

-Ascultarea telefoanelor

-Cenzurarea presei

-Amendarea posturilor de televiziune

-Desfiintarea locurilor de munca

- Majorarea virstei de pensionare

-Veniturile salariale diminuate

-Pensii taiate

-Spitale inchise

-Scoli desfiintate

-Migratia fortei de munca

-Ieftenirea fortei de munca ( noul cod al muncii)

-Scumpirea alimentelor

-Aservirea justitiei

-Furtul voturilor in Parlament

-Instrainarea resurselor naturale ( aur, argint, gaze, petrol ) etc

Dar, noi romanii suntem paralizati. Frica pluteste deasupra capetelor precum pacla deasa deasupra Apusenilor. Iată ce spunea Martin Niemoeller, aproape cu 6 decenii în urmă, ceva ce ne este actual si reprezentativ: „În Germania, au venit mai întîi să-i ridice pe comunişti şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după evrei şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram evreu. Apoi au venit după membrii de sindicat şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram membru în nici un sindicat. Apoi au venit după catolici şi nu am luat atitudine, pentru că eram protestant. Apoi au venit după mine, dar, în acel moment, nu mai rămăsese nimeni care să ia atitudine pentru mine”.

Trezeste-te romane sau vei pieri !

                                                                         

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Scrisoare deschisa  

Stimate domnule prim-ministru.  

  Sunt un cetăţean român şi vreau să-mi spun părerea în legatură cu marile realizări ale Reformei Dumneavoastră, admiraţia şi ataşamentul faţă de pachetele de legi şi ordonanţele ne-constituţionele, faţă de tăierile şi suprimările salariale efectuate, faţă de miile de şomeri ce se bucură enorm mai ales acum cînd vin sărbătorile şi scumpirile se ţin lanţ. Totodată aveţi susţinerea şi aprecierea cadrelor didactice cărora nu le-aţi dat 50% aşa cum spunea legea, ci le-aţi luat 50% aşa cum spune-ţi Dumneavoastră. Pensionarii, ce mai , pensionarii vă iubesc. E minunat, e superb. Ce înseamnă aia indexare ? Mulţi cred că-i puneţi la index. E bine aşa.  Tineţi-o tot aşa. Comasaţi alegeri, tăiaţi panglici, inauguraţi podeţe, furaţi voturi în teritoriu şi în Parlament;  beţi, mâncaţi, chiuiţi, plimbaţi-vă cu elicpterul cu avionul cu iahtul, în curînd cu F16, o viaţă are omul. Cetăţenii sunt veseli. Lumea vă apreciază şi vă iubeşte. Dar m-am luat cu vorba si ce era mai important era să uit. Deci iată ce vreau să vă spun :

....oule!......!...le!........le!..........!.......!..........le!........?............!?..........!.........?.........le!..........le!.....?.........!!.........?..........le!............?.........................?.............le!.........!...........? AMIN !

Scrisoarea fiind ”deschisă” las şi altora plăcerea s-o completeze . Aşa să te ajute Dumnezeu !

P.S. Aaaaaa ! era sa uit. Alocati mai multi bani in colegiile portocalii. Sau decolorat drapelele.

Paul Snaider

 >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>                                         În secolul trecut, neavîd încotro am venit pe lume în Platoneşti, o fostă comună  din judeţul Ialomiţa, azi comuna Săveni. Culmea ironiei este că nici nu-mi cunosc localiatea natală întrucît staţionarea a fost de scurtă durată. Cîteva luni. Tata, impegat de mişcare CFR fiind, fusese  detaşat  pentru a opri şi a porni cîteva trenuri pe zi ce nu aveau de ales o altă variantă în drum spre Constanţa. Intre două dintre ele, ca durată de timp, bine înţeles, voi ce-aţi crezut ?  am venit pe lume. Ei, şi uite aşa începe lungul şi intortocheatul drum al vieţii mele. Cu toate greutăţile vremurilor am absolvit înaltele şcoli ale vremii; grădiniţa cu orar normal, şcola primară şi gimnaziul (cu program normal), liceul ( cu program mai puţin normal ) şi în fine, Facultatea de Matematică (cu program total a-normal).

Pus la punct cu tabla înmulţirii am pornit la drum şi iată-mă-s aici. Mă odihnesc puţin şi plec mai departe...aşa că...va urma.

      DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul, ŞNAIDER PAUL domiciliat în oraşul ROZNOV, str.Roznovanu nr.109 jud.Neamţ, în calitate de contestator al Deciziei nr. 215144 din 15.07.2011 a  Casei Judeţene de Pensii Neamţ (dosar nr. 3779/103/2011), privind revizuirea pensiei, comunicata mie la data de 21.07.2011, drept răspuns la întâmpinarea nr. 44020 din 24.10.2011, formulăm prezenta:

ÎNTÂMPINARE

Resping în totalitate argumentele susţinute de intimată avînd drept suport juridic următoarele elemente:

1)      La data de 12.12.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, emite Decizia nr.29/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.925 din 27 decembrie 2011, prin care decide: respingerea recursurilor în interesul legii declarate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel Brasov, Cluj, Craiova şi Galaţi, privind aplicarea  dispoziţiilor Legii nr.119/2010, raportat la art.20 alin.(2) din Constituţie, art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.14 din Convenţia referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege, decizie obligatorie, potrivit art.330, alin.4 din Codul de procedură civilă;

2) Menţionez că toate elementele opozabile sesizării mele,  susţinute de Casa de       Pensii, îşi găsesc răspunsul în Motivarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din multitudinea de explicaţii prezentate de magistraţii ICCJ voi arăta următoarea ce o consider consistentă şi edificatoare:

“În mod corect instanţele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizaţi le încasau, reprezintă un „interes patrimonial“ ce intră în sfera de protecţie a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât sub aspectul părţii contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât şi sub aspectul părţii necontributive (care se suportă de la bugetul de stat). În acest sens, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stecş.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71) etc.” si,

“Totodată, instanţele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea şi aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecinţa diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părţii necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „ingerinţă“ din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanţilor, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ş.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 şi 40).”

3) Ca element de practică judiciară, pe O.G. nr. 59/2011 învederez câteva din sentinţele pronunţate de diverse Tribunale din ţară după cum urmează:

-          Sentinţa civilă nr.2309/2011 a Tribunalului Vaslui;

-          Sentinţa civilă nr.1212/2011 a Tribunalului Vâlcea;

-          Sentinţa civilă nr.1084/2011 a Tribunalului Vâlcea;

-          Sentinţa civilă nr.2443/2011 a Tribunalului Arad, toate în legătură cu foşti parlamentari;

4) Totodată menţionez că în aceeaşi speţă Tribunalul Neamţ la data de 28.02.2011 a pronunţat  următoarea sentinţă:

“Admite contestaţia formulată de contestatorul Şnaider Paul în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi, în consecinţă: Anulează deciza nr. 215144 din 31.08.2010 emisă de intimată şi menţine în plată cuantumul pensiei de serviciu stabilit prin decizia cu acelaşi număr din 30.01.2009. Definitivă şi executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28.02.2011.”

Observaţie: Această sentinţă a fost atacată cu recurs, ea avînd termen la Curtea de Apel Bacău pe data de 20 februarie 2012. Amânările succesive sau datorat aşteptării pronunţării ICCJ.

Faţă de cele arătate mai sus pe cale de consecinţă, vă rog Domnule Preşedinte, să dispuneţi:

  a) Anularea Deciziei nr.215144 din 15.07.2011 şi revenirea la cuantumul pensiei   ce este prevăzut în Decizia din 30.01.2009;

  b) Obligarea pârâtei la plata diferenţelor rezultate începând cu data de 01.09.2010;

       c)  Plata cheltuielilor de judecată.

La prezenta întâmpinare anexez în copie:

1)      Decizia nr.29 din 12.12.2011,
act emis de: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicat în Monitorul Oficial nr. 925 din 27 decembrie 2011;

2)      Ca practică judiciară, pe O.G.nr.59/201, anexez copii după sentinţele arătate mai sus.

                  Cu deosebit respect, ŞNAIDER PAUL

 >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

                                                       
                   PRIMUL MARE POET EUROPEAN AL ROMANIEI

In fiecare an, la 15 ianuarie, Poporul Roman sărbatoreşte ziua de naştere a Poetului Naţional, Mihai Eminescu.
Intr-un timp fizic extrem de scurt-ceva mai mult de 10 ani-Eminescu ne-a lăsat o operă nemuritoare, în faţa căreia generaţii după generaţii se pleacă înfiorate şi emoţionate.
Prin operele pe care le produc, geniile impun condiţia eternităţii, viaţa lor se substituie operei şi alcatuiesc secventa de aur a existentei unei întregi naţiuni. Poezia lui Eminescu atinge proporţii cosmice iar destinul a făcut ca printr-o capodoperă, “Luceafarul”, poetul naţional să se mai cheme şi Luceafărul poeziei româneşti.
O stralucire eternă, aşadar, un nume care a devenit simbol, o sărbatoare perpetuă prin care se rosteşte şi se aude marea poezie.
Auziţi ? ..... e foşnetul eternităţii.

>>>>>>>>>>>>>>>>>..>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>.

,‚Toţi dezamăgiţii istoriei privesc viitorul prin retrovizor’’

            Stimate domnule preşedinte,

Sunt un cetăţean roman, contribuabil corect şi la timp  dezamagit de tot ce se întimplă în Ţara noastră, unde  minciuna, nepotismul, incultura stau cocoţate în jilţurile Puterii învârtind lasoul şi pocnind din bice spre cuminte şi supusa ascultare. Am auzit, pe surse, dar sigure, că la întâlnirea cu grupurile parlamentare PDL  din Camera Deputaţilor şi de la Senat, v-aţi interesat dacă în sală se află deputatul  Dan Pasat, cel pentru care Parchetul general de pe lângă ICCJ a cerut acordul Camerei Deputaţilor, în vederea arestării. Apoi, pe un ton, justificat patetic, i-aţi explicat ce mare serviciu ar aduce ţării dacă ar avea iniţiativa de a se duce să ceară, chiar el inculpatul, să se dea curs cererii parchetului privind arestarea. Încrezător în bunele Dumneavoastră intenţii, bănuind că cei din jur nu vă informează corect, încerc să vă ajut eu. Interesaţi-vă şi de situaţiile următoare :

- fiul senatoarei PDL  Placintă  eliberat din arest după ce a încercat să treacă peste un cetăţean cu masina;

- deputatul PDL Cosmin Popescu, cel condamnat deja la închisoare, dar care poate vota liniştit până se definitivează recursul;

- cumătrul Gheorghe Falcă ce  nu trebuie deranjat cu vreun mandat, deşi are dosare gârlă;

- deputatul Sorin Pandele;

- deputatul Cristian Boureanu;

- primarul Poteraș;

- deputatul Monica Ridzi, si…mai cautati.     

Ştiindu-vă un bun patriot care vă luptaţi cu corupţia şi cu mafia zic şi eu: “Ce bine ar fi dacă  v-aţi duce dumneavoastră la Parchetul General de pe lângă ICCJ şi, aşa cum aţi mai făcut-o, le-aţi da dispoziţie, să dea drumul la dosarul dumneavoastră prin care s-a stabilit că aveţi calitatea de inculpat, în dosarul Flota? Ce ziceţi? V-aţi prezenta, din proprie iniţiativă în faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi asta până la 20 aprilie când se prescrie infracţiunea?”

Asta da, serviciu adus ţării. De golanul ăla de Pasat nu ştie nimeni. Dar de inculpatul Basescu, ştie toată Europa.

Ce ziceţi, domnule preşedinte, aţi putea face asta pentru draga noastră Ţară ?

           

Cu stimă, al Dvs. supus (celui sus pus),

  

                                                                                    Paul Snaider

>>>>>>>>>>>>>>>.>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>